Câteodată nu mă plac. Ba chiar mă urăsc. Mă enervează la culme persoana mea. Mă uit critic și îmi găsesc un milion de defecte. Ba am părul prea subțire, ba am colăcei, picioarele le am cam groase, celulita mă scoate din minți, nu-mi place cum ies în poze, ce naiba! Jenant.. Nu știu de ce nu mai am ambiție să slăbesc vreo câteva kile, parcă alea 3 kilograme în plus mă definesc și își pun amprenta asupra mea atât de pregnant încât devin o obsesie. Adevărul e că mă enervează când încep să mă strângă blugii. Și în fiecare toamnă mi se întâmplă asta de ceva ani buni, dar motivația îmi lipsește. Și atunci, după o zi în care țin dietă, seara mă mut în frigider. Hmmm... oare ce mai avem pe aici, ba o pungă de cipsuri, ba niște ciocolată și praful și pulberea se alege de toată dieta. Și dup-aia urmează sentimentele alea pe care toate le cunoaștem. Da. Vinovăția. Una maaaare și enervantă. Privirile alea critice revin. Vocea interioară șoptește furioasă:
nu știu de ce naiba nu te poți abține. Iar vrei să te apuce depresia și să nu te mai încapă nici o pereche de blugi? Că de colanți nici nu poate fi vorba cu picioarele alea oribile. Plus să cizmele alea noi pe care ți le-ai cumpărat merg la blugi skinny și la picioare la fel de skinny. Ce ai de gând? Cât vrei să te faci? Vrei să te scoată din casă cu platforma? Ia revino-ți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu